Osteoartrita sau boala articulara degenerativa afecteaza articulatiile producand durere - apare frecvent la animalele mici si in general la animalele in varsta. Artrita este o inflamatie a articulatiei care poate fi degenerativa sau de tip inflamatoriu.
Osteoartrita este de departe cel mai comun tip de artrita intalnita in praxis, este o boala degenerativa si nu inflamatorie tocmai de aceea este denumita si boala degenerativa articulara (DJD) si consta in deteriorarea progresiva a cartilajului articular si producerea de osteofite in articulatiile mobile.
OSTEOARTROZA
Boala degenerativa articulara primara este reprezentata de degenerarea cartilajului articular fara alta cauza decat ruperea, uzarea cartilajului odata cu varsta. Boala evolueaza sau incepe prin pierderea matricei cartilajului si progreseaza spre fisura, eroziune a cartilajului, scleroza subcondrala, producere de osteofite si usoara inflamatie sinoviala.
Boala degenerativa articulara secundara se dezvolta consecutiv unei boli existente ce afecteaza articulatia si structurile existente. Aceasta este probabil cel mai comun tip observat la animalele de companie. Cartilajul se rupe cand apare compresie sau forfecare de stres cauzand leziuni la nivel celular, se elibereaza catepsina care, la rândul său, induce pierderea de proteoglicani si apa acest lucru slabeste rezistenta cartilajului si lasa expus colagenul la fisuri, apoi ciclul se reia. (Fig.1)
Factori predispozanti ce duc la boala degenerativa articulara secundara pot fi congenitali (acondroplazia, hemartroza cronica, defecte posurale), evolutivi (osteochondritis dissecans, neuniunea procesul anconal, displazia de sold, luxatiile cotului, radius curvus, defecte angulare) si dobanditi (afectarea suprafetei articulare care poate fi traumatica, fracturi ale suprafetei articulare, sechele post-inflamatorii – osteofite, leziuni ale structurilor articulare de support – tendoane, ligamente, meniscuri, necroza septica – Legg-Calve-Perthes si neuropatii.
La nivel osos, in prezenta osteoartrozei se produc doua modificari: productia marginala de osteofite (Fig.2 si Fig.3) si aparitia sclerozei subcondrale. Osteofitele marginale pot iesi in articulatie sau se pot dezvolta in structurile capsulare. Forma lor este determinata de fortele mecanice si de conturul suprafetei din care ies. Semnele clinice ale osteoartrozei sunt: durerea, care poate duce la, modificarea anormala a periostului din cauza osteofitelor marginale. Pierderea mobilitatii articulare are ca rezultat intepenirea articulatiei, crepitatie la palpatie.
Pentru a corecta si minimaliza dezvoltarea , progresia osteoartritei in cazul displaziei de cot sau sold, a deformitatilor angulare, a osteocondritei tratamentul este cel chirurgical.
Cel mai bun tratament al osteartrozei este preventia. Obiectivele tratamentului in osteoartroza sunt reducerea durerii mentinerea functiei si gamei de miscari a articulatiei si mentinerea sau recapatarea activitatii normale. Metodele nechirurgicale sunt odihna, exercitiul, medicatia, majoritatea medicamentelor nu trateaza osteoartrita ci durerea si disconfortul.
In ultimii ani tot mai multe tipuri de medicamente au devenit disponibile proprietarilor de animale. Antiinflamatoarele, analgezicele si agentii condroprotectivi (glicozaminoglicani polisulfati, acidul hialuronic, condroitin sulfatul) sunt folosite ca medicatie in osteoartrita.
Un studiu publicat de University Colege of Dublin, in scopul de a demonstra eficacitatea tratamentului cu glucozamina si chondroitina-sulfat la cainii cu osteoartrita, concluzioneaza: ca „semnele clinice ale osteoartritei la caini se amelioreaza semnificativ dupa 70 zile de tratament oral cu glucozamina-hidroclorurat si chondroitina-sulfat”
Dr. Andrei Căloiu
_141x150.jpg){kind=spacer}