Dandi Dinmont Terrier

Descriere

Dandie Dinmont Terrier face marte din marea familie a câinilor Terrier, chiar dacă imaginea etalată de corpul lung, musculos, sprijinit pe picioare scurte îl aseamănă mai mult câinilor Daschund/Teckel. Este, probabil, cea mai veche rasă de terrieri şi s-a dezvoltat iniţial în zona de graniţă dintre Scoţia şi Anglia.
Etalează un corp alungit, musculos, bine echilibrat şi foarte flexibil. Capul este lat la bază şi se îngustează spre vârf. Ochii mari, rotunzi, sunt plasaţi distanţat. Urechile mari, bine acoperite de păr sunt purtate atârnat, pe lateralele capului. În creştet are un "moţ" caracteristic, format din fire de păr mai lungi care dau o formă aparte craniului. Gâtul este scurt şi puternic, iar pieptul este larg, în carenă, curbat. Coada, bine acoperită de păr la rândul ei, este de lungime medie, puternică şi de forma unui iatagan, purtată sub linia spatelui, dar ridicată în alertă. Blana este dispusă pe două straturi, cel inferior format dintr-un puf dens, bun izolator, iar stratul superior ceva mai puţin obişnuit, cu fire de o consistenţă aspră pe spate şi mătăsoase pe flancuri. Culorile de bază sunt "piper" (variaţii cromatice de la negru-brun la gri-argintiu) şi "muştar" (de la maro-roşcat la bej palid).

Temperament

Amuzant, tandru şi foarte ataşat de stăpân, aşa poate fi caracterizat, în linii mari, un câine din rasa Dandie Dinmont Terrier. Una din poreclele ce-i sunt atribuite este "Gentleman Terrier", asta pentru că este apreciat ca cel mai calm şi mai echilibrat dintre câinii terrier. Foarte curios, vigilent, mereu aflat în preajma stăpânului şi implicat pe cât posibil în activitatea acestuia. Se înţelege bine cu copiii şi poate fi socializat cu alte animale de casă, dar este de preferat să nu fie crescuţi împreună doi câini masculi din aceeaşi rasă, pentru că se pot încăiera în prezenţa unei femele aflate în estru.

Ingrijire

Este puţin pretenţios, se adaptează repede la condiţii mai puţin sofisticate. Nu mănâncă prea mult şi nu va fi în pericol să devină supraponderal. Blana nu trebuie pieptănată spre spate sau în jos, pe flancuri, ca la celelalte rase de Terrier, ci se recomandă să fie lăsată să crească natural şi să se încreţească, pentru că astfel va fi mai uşor de întreţinut. Cele mai frecvente boli şi afecţiuni raportate la câinii acestei rase: luxaţiile patelare, dereglările tiroidiene, glaucomul şi epilepsia canină.

Dresaj

Sunt câini inteligenţi, care pot fi dresaţi cu uşurinţă. La începutul şediinţelor de dresaj este nevoie de o delicateţe sporită, pentru că se pot dovedi sensibili la mustrări şi chiar încăpăţânaţi uneori (ca majoritatea câinilor de tip terrier). Trebuie obişnuiţi cu mersul în lesă şi modelaţi conform cerinţelor dresajului de obedienţă, pentru că sunt, la origine, câini de vânătoare şi au tendinţa de a pleca brusc să urmărească un miros (mai ales dacă simt că în zonă există vizuina vreunui animal).
Sunt animale de companie apreciate în Marea Britanie şi în Europa de Vest, dovedindu-se amuzanţi, energici şi plini de viaţă. Se integrează bine în familiile cu copii, interacţionând bine cu aceştia, indiferent de vârstă.

Activitate

Sunt perfect adaptaţi pentru traiul în mediul exterior, chiar şi într-un climat mai umed şi mai rece, aşa cum întâlnim în Scoţia. Fiind un câine de companie, este preferat mai ales în postura de animal de interior, comportându-se bine în spaţiul căminului. Poate fi crescut într-un apartament, dar are nevoie de un program zilnic de mişcare. Poate să se manifeste destul de gălăgios fără o educaţie adecvată, pentru că are o voce puternică.