Ciobanesc Alb Elvetian

Descriere

Ciobanescul Alb Elvetian, fost „americano-canadian“, fost „canadian“, fost subiect de aprigi dispute si tinta pentru nedrepte acuzatii.
Ciobănescul Alb, pe care unii îl consideră o rasă aparte iar alţii doar o variaţie de culoare a Ciobănescului German, işi are rădăcinile strâns legate de originea Ciobănescului German.
Primele dovezi ale unui efort concret de a selecta linii pure de Ciobănesti Albi inainte de 1900 întâlnim in Alsacia si Lorena in Austria, la puternica Casă Regală de Habsburg, a cărei influenţă domina Europa până la sfârşitul secolului XVIII. Prinţesele de Habsburg, după cum se povesteşte, doreau câini complet albi care să se potrivească cu rochiile albe de bal si cu caii albi Lipiţani care erau inhămaţi la caleştile regale.
Din cateva carti dedicate istoriei si evolutiei Ciobanescului German, aflam date importante despre primele exemplare albe prezentate in expozitiile germane. Evident, totul se intampla inainte sa fi inceput selectia rasei denumite astazi Ciobanesc German. Astfel, in 1882, la expozitia de la Hanovra au fost prezentati doi Ciobanesti de culoare alba, unul dintre ei avand numele Greif. Apoi Greif a aparut din nou in expozitie, tot la Hanovra, in 1887.
Un an mai tarziu, la Hamburg, a fost expusa femela Greifa, iar in 1889 a aparut si masculul Greif ii. Toti acesti Ciobanesti de culoare alba erau inregistrati pe numele baronului von Knigge. Apoi, in 1899, capitanul Max von Stephanitz cumpara un exemplar de Ciobanesc German, pe Hektor Linksrein. Pornind de la Hektor, von Stephanitz a inceput selectia Ciobanestilor Germani.
Formarea în aprilie 1899 a “Verein fur Deutsche Schaeferhunde”, a avut ca scop formarea unui tip de ciobănesc din marea varietate existenta la acea vreme.
Arthur Meyer si Cpt. Max Friedrich v. Stephanitz au modelat rapid prin consangvinizări meticuloase si o selecţie rigidă, marea varietate de ciobănesţi existentă, transformând-o în frumosul si inteligentul Ciobănesc German.
Ciobănescul German cu roba albă datează încă de la începuturile rasei acum o sută de ani, culoarea albă fiind ceva normal în bagajul genetic al Ciobăneştilor Germani la acea vreme. Unul din masculii reproducători fondatori ai rasei este Horand v. Grafrath, cunoscut anterior sub numele de Hektor v. Linksrhein,SZ1, primul ciobănesc german înregistrat în carteade origine, a fost nepotul unui ciobănesc alb pe nume Grief.
MOTIVELE EXCLUDERII CULORII ALBE DIN STANDARDUL CIOBĂNESCULUI GERMAN.
Existenţa ciobăneştilor albi in Germania încă de la începuturile rasei Ciobănesc German este dovedită . Pe continentul American aceştia ajung odată cu primele importuri de Ciobănesc German care prin împerechieri au produs şi pui albi. Cea care a produs primii pui albi pe tărâm American a lost Anne Tracy, una din fondatoarele clubului de Ciobănesc German din State. Popularitatea acestui căine creşte rapid în SUA fiind una din cele mai indrăgite rase.
In 1935 Naziştii preluasera deja puterea în clubul german SV. Folosindu-se de aceeaşi logică prin care doreau creearea rasei umane ARIENE , naziştii incep să atribuie genei responsabile de roba albă tot felul de boli, afirmând că ciobanestii germani albi sunt degeneraţi.
În 1968, urmând exemplul nemţilor, clubul American al ciobănescului german modifică standardul rasei trecând culoarea albă ca defect eliminatoriu. Nici una din aceste afirmaţii nu au suport ştiinţific, la ora actuală Ciobănescul alb fiind una din rasele cele mai rezistente la boli, displazia de şold care afectează fratele său german este foarte rar intâlnită la efectivele de Ciobănesc alb.
primii Ciobanesti Albi sunt re-exportati Europa, mai precis in Elvetia, iar masculul Lobo, nascut in Statele Unite la 5 martie 1966, a fost inscris in Cartea de Origini Elvetiana (LOSH). in paralel, cativa pasionati din Olanda si Danemarca importau si ei alte cateva exemplare. Din canisa elvetiana Kron provine Kron’s Rani von Finn, care a fost cumparat de germanul Martin Faustmann, in 1980.

Si uite asa, Ciobanescul Alb se reintorcea acasa, in Germania, dupa aproape un secol de „exil“. Si nu numai ca se reintoarce, dar castiga si popularitate in randurile publicului si crescatorilor. in 1992, Raad van Beheer, Asociatia chinologica nationala din Olanda, a acceptat sa inscrie Ciobanestii Albi intr-un registru genealogic separat (Registru de Asteptare), exemplul ei fiind urmat la scurt timp si de alte tari europene, printre care Cehia, Suedia, Danemarca, Norvegia si Austria. in 1984 s-a infiintat si WSU (Weisser Schäferhund Union – Uniunea Ciobanescului Alb).

Din punctul de vedere al FCi, Ciobanescul Alb a continuat sa fie, insa, „ostracizat“. Cu scopul de a obtine recunoasterea oficiala a rasei, a fost infiintata iWSF (international White Shepherd Federation – Federatia internationala a Ciobanescului Alb) dar, conform regulamentelor, cererea de inregistrare la FCi ar fi trebuit sa fie inaintata de Germania, in calitatea ei de tara de origine a rasei.

Pentru ca Germania nu a luat aceasta hotarare, Canada ramanea singura care putea sa faca acest lucru, utilizand denumirea Ciobanesc Alb Canadian. Prea multe informatii „din culise“ nu stim, dar, in cele din urma, dosarul de omologare provizorie a rasei Ciobanesc Alb a fost depus la FCi de catre… Elvetia.

Si acordul FCi nu a intarziat, astfel incat, incepand cu 18 decembrie 2002, in Nomenclatorul FCi, la sectiunea raselor in curs de omologare, a fost inregistrat Ciobanescul Alb Elvetian, cu numarul de Standard 347. De ce „elvetian“ si nu „canadian“ sau „americano-canadian“, iata discutii care nici nu mai au rost, important fiind doar ca printr-o hotarare salutara s-a reparat nedreptatea care i s-a facut acestui caine, deja prea mult timp. Si, cu siguranta, in curand vom vedea Ciobanescul Alb castigand „locuri fruntase“ la concursurile BOG si BiS.

Temperament

Este un caine temperamental, fara a fi nervos, este atent, vigilent, gentil, un companion de incredere.
In imprejurari necunoscute, este un caine prudent si retinut, initial, apoi devine curios.
Rasa Ciobanesc alb elvetian seamana foarte mult cu ciobanescul german in afara de culoare. Are blana lunga si stufoasa. Culoarea este intotdeauna alba.
Ciobanescul alb elvetian este prietenos, atent si loial.
Este foarte protectiv cu familia. Este precaut cu strainii, dar nu devine agresiv.
Are un temperament mai calm decat cel al unui ciobanesc german.
Le place sa munceasca si sa stea aproape stapanului.
Ciobanescul alb este recunoscut ca un caine foarte galagios. Se zice ca poarta mereu conversatii cu cainele vecinului.

Ingrijire

Pentru a-i pastra frumusetea parului, este suficient sa fie periat zilnic.
Chiar daca este alb, nu se murdareste prea usor si pare ca se curata singur de murdarie. Ciobanescul Alb este înzestrat de natura cu o sanatate de fier. Cu spatele lui ferm si crupa dreapta, Ciobanescul Alb nu este predispus la displazie coxo-femurala, asa cum se întâmpla cel mai frecvent în cazul raselor de talie mijlocie si mare.Hrana uscata este, bineînteles, recomandata.

Dresaj

Fiind foarte inteligent, este usor de dresat, invatand repede.Ciobanescul alb elvetian poate fi foarte sensibil, chiar timid. Sunt obedienti si nu necesita metode dure de antrenament.
Este foarte important sa fie socializat de mic, avand dese intalniri cu diferite animale, oameni, lucruri sau situatii care sa-l ajute sa creasca intr-un mod echilibrat. De obicei se intelege bine cu alte rase de caini si chiar cu copii.

Activitate

Ciobanescul alb elvetian poate trai bine intr-un apartament daca beneficiaza de suficiente exercitii.
Ciobanescul Alb Elvetian se adapteaza în orice mediu si se simte la fel de bine într-un apartament ca si într-o curte. “El este foarte jucaus, dar poate ramâne, la fel de bine, asezat calm la picioarele dumneavoastra, când luati masa la restaurant“, afirma Joannes Kraakman, un cunoscut crescator.
Ciobanescul Alb are nevoie de exercitii, ca orice alta rasa. Zilnic doua plimbari, la ore regulate, sunt suficiente.

Sursa informatii : http://lupialbi.ro